ŞCOALA DUHOVNICEASCĂ A PĂRINTELUI

ARSENIE BOCA

 

        Deşi încă nimeni nu şi-a dat „doctoratul” în teologie şi duhovnicie cu Părintele Arsenie Boca, am putea totuşi identifica şi constata o adevărată şcoală duhovnicească iniţiată, condusă şi lăsată moştenire Bisericii Ortodoxe Române şi neamului nostru românesc, de către Sfinţia Sa, în timpul vieţuirii, lucrării şi activităţii Sale pământeşti, dar şi după moarte. Această şcoală duhovnicească întemeiată şi zidită la Sâmbăta, Prislop şi Drăgănescu este ilustrarea şi reflexul curentului duhovnicesc şi mişcării spirituale de trezire şi vieţuire creştinească în duhul Evangheliei Mântuitorului Hristos şi de înnoire duhovnicească morală şi monahală în duhul Filocaliei ortodoxe, al Patericului egiptean şi al Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Poate că dacă contextul istoric ar fi fost diferit şi nu de libertate constrânsă şi chiar de prigonire, această şcoală duhovnicească ar fi arătat în timpul vieţii Părintelui puţin altfel, evitându-se, dacă Dumnezeu ar fi vrut, împlinirea şi actualizarea cuvintelor Mântuitorului: „Dacă vă vor prigoni într-o cetate, mergeţi în alta” (Matei 10,23) – dacă vă vor prigoni la Sâmbăta, strămutaţi-vă la Prislop; iar dacă vă vor alunga şi din Prislop, retrageţi-vă la Drăgănescu şi adăpostiţi-vă la Sinaia. În ciuda acestor circumstanţe, şcoala duhovnicească a Părintelui Arsenie Boca a durat şi durează în timp, a dăinuit şi dăinuieşte în duh, plutind, precum corabia lui Noe, pe deasupra valurilor potopului istoriei recente. Structura teologică, frumuseţea filocalică, trăinicia istorică şi mai ales misiunea actuală a acestei adevărate şcoli duhovniceşti, s-a arătat şi s-a descoperit, mai mult, după oprirea pe muntele Ararat al Prislopului, unde Preacuvioşia Sa îşi are mormântul, sub şi în lumina duhovnicească a curcubeului pelerinajului la crucea Sfinţiei Sale, cu revărsare înspre canonizare.

​

                                                              † Daniil arhiereul

​