Ceea ce ești vorbește mai tare decât ceea ce spui...
Țineți în mână cartea unui om care a căutat sfințenia și noi credem, și mărtursim laolaltă cu Cerul, că a și aflat-o. Dar zilei de astăzi îi este greu să mai înțeleagă sfințenia, de aceea cartea „Cărarea Împărăției” este un scurt manual de supraviețuire sufletească la vremea de acum. Autorul ei, Părintele Arsenie Boca, vă poate fi necunoscut. Dar și Iisus Hristos înainte de a fi propovăduit de Apostolii Săi nu era cunoscut. Părintele Arsenie, făcându-L cunoscut pe Mântuitorul Hristos vrea să vă facă părtași unei ucenicii, așa cum ÎnsușI Dumnezeu i-a vrut pe Apostoli mai întâi Ucenici la școala Duhului Sfânt. Pentru că nu poți vesti Adevărul înainte de a-L cunoaște și, mai ales, nu poți să te afli pe Cale înainte de a descoperi bucuria Căii, Viața ce curge din ea.
Părintele nu vorbește metaforic despre Cărarea Împărăției, nici euforic și lipsit de vigilența înțelegerii firii umane. Nu propune o Cale ruptă de Hristos și nici de efortul omului de a fi pe Calea cu Hristos. Ce pune pe inima omului ce-l asculta sau care-l citește astăzi este Viața, Viața în Hristos. În cea mai limpede linie duhovnicească cu Părinții cei mari ai Ortodoxiei, Biserică creștină care în România, țară aflată zeci de ani sub stăpânirea sufocantă a comunismului, a rămas pentru vremurile acelea și acestea de acum, printre puținele locuri de odihnă sufletească și întărire pentru câștigarea omului la Dumnezeu, pentru dăruirea lui Dumnezeu oamenilor sărăciți, arestați ori întemnițați în frică și ură. Asemeni odinioară Sfinților Nicolae Cabasila sau Grigorie Palama, Ioan de Kronstadt ori Ioan Maximovici de San Francisco, Justin Popovici ori Nicolae Velimirovici, asemeni norului de martori care alcătuiesc mărturisirea Ortodoxiei creștine de veacuri și de acum, Părintele Arsenie Boca ne spune cu adâncime că „există o singură cale senină: trăirea învățăturii creștine, în toată adâncimea și în toată sinceritatea”. Pedagogia Părintelui, la care subscriem prin această ediție în limba engleză, cerea ca această „cale senină”, singura cale sigură, să fie învățată „în fiecare rând de oameni”. E rândul nostru, așadar.
Nu avem de-a face cu o carte simplă, scrisă și atât. Notițele ei au cunoscut evoluții legate de mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus (județul Brașov, regiunea Transilvania) unde s-a plămădit, din 1946 și până în 1948, ca un curs de spiritualitate și învățătură pentru tinerii studenți și intelectuali ce-l căutau pe Părintele Arsenie, care-i învăța astfel cum să-L caute de Domnul nostru Iisus Hristos. Erau anii grei în care punea stăpânire pe România comunismul sovietic, în care Europa se pregătea să rupă din trupul ei de spiritualitate și cultură o parte, mare, zidită la temelia unei păci obținută în extremis cu Uniunea Sovietică și cu un preț extrem de dureros, milioane de vieți. Profetic s-a ridicat atunci glasul Bisericii, un ton aparte ocupând timbrul duhovnicesc al vocii Părintelui Arsenie Boca. Nu ca un glas ridicat împotriva comunismului ci ca unul înălțat către Dumnezeu în rugăciune și stăruitor către oameni, pentru a se lăsa cunoscuți de Dumnezeu. Pentru că paginile pe care le veți citi țin în ele metoda cea mai de preț a Părinților Bisericii: apropierea de Dumnezeu se face apropiindu-ne de cunoașterea omului, ajutând pe om să se cunoască pe sine. 0 cunoaștere cu bune și rele, fiziologic și psihic, chip al Slavei lui Dumnezeu, deși poartă rănile păcatelor. Este o carte de experiență nu de explicație, o farmacie spirituală pentru toate vremurile, mai ales pentru acelea care izgonesc pe Dumnezeu din viața noastră. Fundamentul acestei educații este acela că omul nu poate fi educat decât viu, adică trup și suflet, iar provocarea cea mai mare a unei astfel de pedagogii este să menții sufletul viu inclusiv după ce trupul e mort. De a nu lăsa să moară sufletul pe când trupul ți-e viu, pătimaș și neatent la veșnicie. Ea răspunde la porunca Mântuitorului, „Înviați pe cei morți!” (Matei 10.8), pentru că propovăduirea Împărăției este Chemare la Înviere.
Desigur că trecând timp destul de îndelungat de la scrierea ei cartea suferă în ce privește datele științifice expuse. Deși sub soarele științei nu este nimic nou ci doar respus sau spus altfel. Datele la care a avut acces monahul rodit din râvna lui pentru medicină și artă sunt însă fundamentale demersului științific până astăzi, riguroase și edificatoare în timp. Iar datele duhovnicești cuprinse în text sunt imuabile. Părintele Arsenie Boca „semnalizează” Calea cu focul de preț al Duhului Sfânt. Pentru lumea modernă scrierea Părintelui ține în sine și o cheie specială: este un manifest împotriva sălbăticirii omului, împotriva înrobirii sale ca animal de corvoadă. Spuse la vremea crizei comuniste nu-și pierd din valoare nici astăzi, în plină criză economică și morală, pentru că toate cuvintele autorului sunt călite în focul cunoașterii voii lui Dumnezeu. După cum mărturisește Părintele însuși: „faptul că din partea Sa Dumnezeu a făcut totul pentru om, pînă la Jertfa Sa de pe Cruce, dovedește că omul are un preț imens este centrul și sinteza creațiunii Sale: lumea văzută îmbinată cu lumea cea nevăzută” (Răspunzătorii). Pentru aceasta merită a fi citită cartea, ca să ne aflăm prețul nostru în voia lui Dumnezeu!
Ortodoxia propune un mod de viață în Hristos. Lucrarea aceasta este parte integrantă din această înfățișare a culturii duhovnicești a Răsăritului creștin. Smeritul ei autor, călăuză pe Cale, pedagog multora întru mântuire.