Femeie, lasă-l, că ăsta va sluji pe Dumnezeu cândva!

Părintele Ioan Sabău (Foltu, Hunedoara) este unul din mărturisitorii temniţelor comuniste, cu slujire exemplară în păstorirea sufletelor pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Peste zece ani de temniţă grea, cu tot atâtea binecuvântări şi biruinţe, au făcut din părintele Sabău pildă de credinţă şi chip luminos în Biserica măririi lui Hristos.

La început de preoţie, plin de râvnă şi zel, aude de Părintele Arsenie Boca şi, de atunci, îi va rămâne mereu aproape, preţuindu-l cu aleasă consideraţie şi devotament.

L-am găsit pe Părintele Sabău într-o după-amiază frumoasă de vară, la Sfinţia Sa, la Foltu, împovărat de greutatea duioasă şi liniştitoare a celor peste 90 de ani, şi l-am rugat să ne spună câte ceva despre Părintele Arsenie Boca.

 „Oameni buni, închideţi ploaierele alea, că nu plouă peste noi!”

Pe Părintele Arsenie Boca l-am cunoscut, cred, prin anii `40. Eram preot la Vinerea. El era atunci la Sâmbăta de Sus. Şi se făcea acolo, la Sâmbăta, cu prilejul praznicului Izvorul Tămăduirii, o mare manifestare. Şi am fost acolo, la serbare, unde l-am văzut prima dată pe Părintele Arsenie manifestându-se cu puterea lui de înainte văzător. Se făcuse deja vâlvă că este văzător şi făcător de minuni. Şi vine o femeie cu un copil handicapat în braţe. Când a văzut-o, Părintele i-a zis: „Femeie, vezi, pe copilul ăsta l-ai zămislit în noaptea de Paşti, aşa-i?“ „Aşa-i, Părinte!“, a zis femeia. „Vezi cum lucrează Dumnezeu? Acum trebuie să faci rugăciune multă şi post ca să putem face ceva, să-l putem întrema…“

Era cam timp ploios. Oamenii şi-au deschis umbrelele, şi-au pus câte ceva pe cap. „Oameni buni – le-a zis Părintele –, închideţi ploaierele alea, că nu plouă peste noi!“ Deranjau, cu zgomotele şi mişcările lor, predica. Şi a continuat Părintele: „Închideţi ploaierele, căci cât vorbesc eu aici nu plouă, dar după ce termin, să vedeţi ce ploaie vine!“ Şi, într-adevăr, după ce a terminat el de vorbit, a venit o ploaie, de ne-a împrăştiat pe toţi!

La Prislop nu am fost la el. Asta a fost o greşeală a noastră, a tuturor. A celor care l-am cunoscut şi pe care ne-au arestat o dată cu el. Securitatea a folosit mijloace diabolice printre noi, ca să nu ne întâlnim după puşcărie. Eu eram în relaţii destul de intime cu el, şi cu un coleg de-al lui, mai cu seamă, coleg cu el la Sibiu. Şi-mi era frică să mă duc la el, să nu-i fac rău prin venirea mea. Nici maica Zamfira nu prea lăsa lumea să-l caute. Le zicea de fiecare dată: „Pe cine căutaţi? Ce, n-aveţi popă?“ Îi scotea din mănăstire, nu-i lăsa!… Ea şi-a luat angajamentul că atâta vreme cât va sta Părintele Arsenie sub observaţia ei, îl va scuti de a lua contact cu poporul. Asta era nenorocirea. Totuşi l-a mai căutat lumea, pe la Drăgănescu şi pe unde mai mergea…

Mi-aduc aminte, tot aşa, de o scenă… S-a dus o femeie care rămăsese gravidă, iar soţul a fost arestat, prin `48. S-o dus să-l întrebe pe Părinte ce să facă. Mai avea trei copii. Copiii ceilalţi erau deja mari. „Părinte – i-a spus ea –, ce să mai fac cu ăsta în pântece? Mi-am pus gând să-l pierd, să-l avortez… Pentru că nu reuşesc să-l cresc. De când a plecat soţul meu, sunt nenorocită!…“

Şi-i zice Părintele: „Femeie, lasă-l, că ăsta va sluji pe Dumnezeu cândva!“ Copilul acela este părintele Avramescu, din America. A făcut furori acolo, în America. A construit o catedrală mare, ca în Bucureşti, cu mulţi credincioşi…

Am avut şi eu o nepoată. Şi-a luat de bărbat, oarecum, o rudă. Şi preotul nostru, trecut de la uniţi la ortodocşi, după câteva săptămâni de cursuri, fără şcoală, le-o dat dezlegare.  Nepoata asta a născut un copil debil, handicapat. Până la 7 ani a stat tot în leagăn. Numai cu lapte-l hrănea. S-o dus şi ea la Părintele Arsenie. Când i-o văzut, Părintele le-a zis: „Măi, vezi ce-nseamnă dacă v-aţi luat neamuri! Voi v-aţi luat rude.“ „Da – au recunoscut ei –, ne-am luat rude…“ „Asta e!“ Eu numai atunci am aflat. M-am dus la vlădicul Andrei şi am făcut o dispensă – pentru că Biserica avea dreptul să dea dispensă, din gradul VI de rudenie –, o dispensă retroactivă şi a murit copilul acela. Altfel avea de suferit toată viaţa.